chiuitură
/ki.u.i'tu.rə/Etimologie
Din a chiui + sufixul -tură.
Definiții
- faptul de a chiui; chiot, chiuit.
- versuri cu aluzii satirice sau glumețe, strigate în timpul executării dansurilor populare; strigătură, chiuit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | chiuitură | chiuituri |
| genitiv-dativ | chiuiturii | chiuiturilor |
| vocativ | chiuitură | chiuiturilor |
| articulat | chiuitura | chiuiturile |