chiuit
/ki.u'it/Etimologie
Din a chiui.
Definiții
- strigăt ascuțit, puternic și prelung (de bucurie, de îndemn etc.); chiuitură, hăulire, hăulit.
- chiuitură, strigătură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | chiuit | chiuituri |
| genitiv-dativ | chiuitului | chiuiturilor |
| vocativ | chiuitule | chiuiturilor |
| articulat | chiuitul | chiuiturile |