chiui
/ki.u'i/Etimologie
Din chiu + sufixul -ui.
Definiții
- (v.intranz.) a scoate un strigăt ascuțit, puternic și prelung de bucurie, de veselie, de îndemn, de chemare etc.; a chioti, a hăuli.
- (v.intranz.) a spune strigături, a striga chiuituri.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | chiuea | chiueau |