chitră
/'ki.trə/Etimologie
Din neogreacă κιτρα (kítra) (pluralul lui κιτρον (kitron)).
Definiții
- fructul chitrului, cu aspectul unei lămâi mari, din care se poate face dulceață.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | chitră | chitre |
| genitiv-dativ | chitrei | chitrelor |
| vocativ | chitră | chitrelor |
| articulat | chitra | chitrele |