chiteală
/ki'te̯a.lə/Etimologie
Din a chiti + sufixul -eală.
Definiții
- (pop.) chibzuială, judecată (dreaptă, cumpănită).
- (reg.) ochire, țintire; nimerire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | chiteală | — |
| genitiv-dativ | chitelii | — |
| vocativ | chiteală | — |
| articulat | chiteala | — |