chitară
/kiˈta.rə/Etimologie
Din italiană chitara.
Definiții
- instrument muzical alcătuit dintr-o cutie de rezonanță, având întinse pe una din fețe șase coarde, care vibrează când sunt lovite sau ciupite.
- arta de a interpreta o compoziție muzicală la o chitară.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | chitară/ghitară | chitare/ghitare |
| genitiv-dativ | chitarei/ghitarei | chitarelor/ghitarelor |
| articulat | chitara/ghitara | chitarele/ghitarele |
Sinonime: ghitară