chitanțier
/ki.tan.ʦiˈer/Etimologie
Din chitanță + sufixul -ier.
Definiții
- carnet sau registru cu foi detașabile pentru întocmirea chitanțelor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | chitanțier | chitanțiere |
| genitiv-dativ | chitanțierului | chitanțierelor |
| vocativ | chitanțierule | chitanțierelor |
| articulat | chitanțierul | chitanțierele |