chiorăitură
/ki.o.rə.i'tu.rə/Etimologie
Din a chiorăi + sufixul -tură.
Definiții
- chiorăială.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | chiorăitură | chiorăituri |
| genitiv-dativ | chiorăiturii | chiorăiturilor |
| vocativ | chiorăitură | chiorăiturilor |
| articulat | chiorăitura | chiorăiturile |