chintesență
/kin.te'sen.ʦə/Etimologie
Din franceză quintessence.
Definiții
- ceea ce este esențial, de bază într-un lucru, într-o concepție etc.
- (în filozofia antică) substanță considerată drept al cincilea și cel mai subtil element material al lumii, din care ar fi alcătuite corpurile cerești.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | chintesență | — |
| genitiv-dativ | chintesenței | — |
| vocativ | chintesență | — |
| articulat | chintesența | — |