chinonic
/kiˈno.nik/Etimologie
Din neogreacă κινονικων (τροπαριον) (kinonikón troparion) („cântare cântată în comun”).
Definiții
- cântare bisericească liturgică executată în timp ce se împărtășește preotul ce oficiază slujba.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | chinonic | chinonice |
| genitiv-dativ | chinonicului | chinonicelor |
| vocativ | chinonicule | chinonicelor |
| articulat | chinonicul | chinonicele |