chimir
/ki'mir/Etimologie
Din turcă kemer.
Definiții
- brâu lat de piele, adesea ornamentat și prevăzut cu buzunare, pe care îl poartă țăranii; șerpar.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | chimir | chimire |
| genitiv-dativ | chimirului | chimirelor |
| vocativ | chimirule | chimirelor |
| articulat | chimirul | chimirele |