chimion
/ki.miˈon/Etimologie
Din turcă kimyon.
Definiții
- (bot.) (Cuminum cyminum) plantă erbacee umbeliferă cu frunze penate și cu nori mici, albe-liliachii, ale cărei semințe aromatice se întrebuințează în medicină, în bucătărie și la fabricarea lichiorurilor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | chimion | — |
| genitiv-dativ | chimionului | — |
| articulat | chimionul | — |
Sinonime: (bot.) (reg.) secară, secărea, secărică, secăriță, tarhon, (Transilv.) molotru