chimen
/'ki.men/Etimologie
Din neogreacă ϰύμινον (kýminon) < de origine semitică.
Definiții
- (bot.) (Carum carvi) plantă erbacee umbeliferă, având frunze penate și flori mici, ale cărei semințe aromatice se folosesc ca mirodenii și în medicină.
- (p.ext.) semințele acestei plante.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | chimen | — |
| genitiv-dativ | chimenului | — |
| articulat | chimenul | — |