chicoteală
/ki.koˈte̯a.lə/Etimologie
Din a chicoti + sufixul -eală.
Definiții
- faptul de a chicoti; izbucnire (înfundată) de râs; chicotit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | chicoteală | chicoteli |
| genitiv-dativ | chicotelii | chicotelilor |
| vocativ | chicoteală | chicotelilor |
| articulat | chicoteala | chicotelile |