chibitcă
/ki'bit.kə/Etimologie
Din rusă кибитка (kibitka).
Definiții
- rarun fel de trăsură ușoară (acoperită).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | chibitcă | chibitce |
| genitiv-dativ | chibitcei | chibitcelor |
| vocativ | chibitcă | chibitcelor |
| articulat | chibitca | chibitcele |