chițăi
/ki.ʦə'i/Etimologie
Din chiț + sufixul -ăi.
Definiții
- (v.intranz.) (despre șoareci) a scoate sunete ascuțite, caracteristice speciei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | chițăea | chițăeau |
Din chiț + sufixul -ăi.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | chițăea | chițăeau |
Din a chițăi.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | chițăit | — |
| genitiv-dativ | chițăitului | — |
| vocativ | chițăitule | — |
| articulat | chițăitul | — |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică