cherapleș
/ke.raˈpleʃ/Etimologie
Etimologie necunoscută. Poate din maghiară kereplös („flecar, palavragiu”), cunoscut numai cu forma kereplő (DAR). Pușcariu, Dacor., VIII, 117, pare a prefera un maghiară *kereples, din kereplye („morișcă”). Ambele ipoteze par incerte.
Definiții
- (reg.) om prostănac.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cherapleș | cherapleși |
| genitiv-dativ | cherapleșului | cherapleșilor |
| vocativ | cherapleșule | cherapleșilor |
| articulat | cherapleșul | cherapleșii |