chepeng
/keˈpeng/Etimologie
Din turcă kepenk.
Definiții
- ușă sau capac orizontal sau ușor înclinat, cu care se închide intrarea într-o pivniță, într-o magazie de navă etc.
- raroblon la o fereastră, la un galantar sau la o ușă de prăvălie, care se poate ridica și lăsa vertical.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | chepeng | chepenguri |
| genitiv-dativ | chepengului | chepengurilor |
| vocativ | chepengule | chepengurilor |
| articulat | chepengul | chepengurile |