chelălăi
/ke.lə.ləˈi/Etimologie
Formație onomatopeică.
Definiții
- (v.intranz.) (despre câini, rar despre alte animale) a scoate sunete tânguitoare, ascuțite și repetate; a scheuna.
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru chelălăi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | chelălăea | chelălăeau |