chehaia
/ke.haˈja/Etimologie
Din turcă kehaya.
Definiții
- (reg.) șef al pădurarilor.
- (înv.) slujbaș vamal; șef de poștă.
- (înv.) intendent al vizirului sau al unui pașă turc, însărcinat cu inspecția curții acestora.
- (înv.) reprezentant al domnilor români pe lângă Poarta otomană.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | chehaia | chehaiele |
| genitiv-dativ | chehaielei | chehaielelor |
| vocativ | chehaia | chehaielelor |
| articulat | chehaiaua | chehaielele |