cetnic
/ˈʧet.nik/Etimologie
Din sârbo-croată četnik.
Definiții
- participant la lupta armată de partizani a popoarelor slave din Peninsula Balcanică în sec. xIX împotriva asupritorilor turci.
- membru al unor organizații de tip fascist care au activat în Iugoslavia.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cetnic | cetnici |
| genitiv-dativ | cetnicului | cetnicilor |
| vocativ | cetnicule | cetnicilor |
| articulat | cetnicul | cetnicii |