ceteț
/ʧe'teʦ/Etimologie
Din slavă (veche) čĩtĩcĩ.
Definiții
- (înv.) persoană care citește; cititor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ceteț | ceteți |
| genitiv-dativ | cetețului | ceteților |
| vocativ | cetețule | ceteților |
| articulat | cetețul | ceteții |
Din slavă (veche) čĩtĩcĩ.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ceteț | ceteți |
| genitiv-dativ | cetețului | ceteților |
| vocativ | cetețule | ceteților |
| articulat | cetețul | ceteții |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică