cetățuie
/ʧe.təˈʦu.je/Etimologie
Din cetate + sufixul -uie.
Definiții
- diminutiv al lui cetate; fortăreață; întăritură naturală.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cetățuie | cetățui |
| genitiv-dativ | cetățuii | cetățuilor |
| vocativ | cetățuie | cetățuilor |
| articulat | cetățuia | cetățuile |