ceruit
/ʧe.ru'it/Etimologie
Din a cerui.
Definiții
- ceruire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ceruit | ceruituri |
| genitiv-dativ | ceruitului | ceruiturilor |
| vocativ | ceruitule | ceruiturilor |
| articulat | ceruitul | ceruiturile |
Din a cerui.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ceruit | ceruituri |
| genitiv-dativ | ceruitului | ceruiturilor |
| vocativ | ceruitule | ceruiturilor |
| articulat | ceruitul | ceruiturile |
Din ceară + sufixul -ui.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | ceruea | cerueau |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică