certăreț
/ʧer.təˈreʦ/Etimologie
Din ceartă + sufixul -ăreț.
Definiții
- (adesea substantivat) căruia îi place cearta, care caută ceartă; gâlcevitor, arțăgos.
Din ceartă + sufixul -ăreț.
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică