cergă
/'ʧer.gə/Etimologie
Din bulgară keрга (cerga), sârbocroată cerga. Confer maghiară cserge.
Definiții
- pătură (de lână) care servește la învelit sau care se așterne pe pat; țol, velință, scoarță.
- adăpost din ramuri și cetină în care lucrează șindrilarul.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cergă | cergi |
| genitiv-dativ | cergii | cergilor |
| vocativ | cergă | cergilor |
| articulat | cerga | cergile |