cerențelul
/ʧe.renˈʦe.lul/Etimologie
Din cerențel.
Definiții
- forma de singular articulat pentru cerențel.
cerențel
/ʧe.ren'ʦel/Etimologie
Din latină cerinthe („argințică”), cu sufixul diminutiv -el.
Definiții
- (bot.) călțunul-doamnei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cerențel | cerenței |
| genitiv-dativ | cerențelului | cerențeilor |
| vocativ | cerențelule | cerențeilor |
| articulat | cerențelul | cerențeii |
Sinonime: (bot.) călțunul-doamnei, argințică
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică