cerdăcuț
/ʧer.də'kuʦ/Etimologie
Din cerdac + sufixul -uț.
Definiții
- diminutiv al lui cerdac; cerdăcel.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cerdăcuț | cerdăcuțe |
| genitiv-dativ | cerdăcuțului | cerdăcuțelor |
| vocativ | cerdăcuțule | cerdăcuțelor |
| articulat | cerdăcuțul | cerdăcuțele |