cerdac
/ʧer'dak/Etimologie
Din turcă çardak.
Definiții
- mic pridvor, uneori închis cu geamlâc, situat pe una sau pe mai multe laturi ale unei clădiri; galerie deschisă, mărginită de stâlpi (la vechile case boierești sau la mănăstiri); verandă, pridvor.
- (impr.) balcon.
- (înv.) clădire izolată, cu o singură încăpere, așezată pe o ridicătură de pământ sau pe stâlpi înalți, care permite o vedere generală asupra împrejurimilor.
- acoperiș făcut deasupra unei fântâni sau a unei cruci.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cerdac | cerdace |
| genitiv-dativ | cerdacului | cerdacelor |
| vocativ | cerdacule | cerdacelor |
| articulat | cerdacul | cerdacele |