cercurel
/ʧer.ku'rel/Etimologie
Din cerc + sufixul -el.
Definiții
- (mai ales la pl.) cerculeț.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cercurel | cercurele |
| genitiv-dativ | cercurelului | cercurelelor |
| vocativ | cercurelule | cercurelelor |
| articulat | cercurelul | cercurelele |