← înapoi la căutare

cerculețul

/ʧer.kuˈle.ʦul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din cerculeț.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru cerculeț.

cerculeț

/ʧer.ku'leʦ/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din cerc + sufixul -uleț.

Definiții

  1. diminutiv al lui cerc; cercușor.
  2. (mai ales la pl.). fiecare dintre cutele (înguste, cusute) care se fac ca garnituri la rochii, la bluze etc.; cercurel.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcerculețcerculețe
genitiv-dativcerculețuluicerculețelor
vocativcerculețulecerculețelor
articulatcerculețulcerculețele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică