cerculeț
/ʧer.ku'leʦ/Etimologie
Din cerc + sufixul -uleț.
Definiții
- diminutiv al lui cerc; cercușor.
- (mai ales la pl.). fiecare dintre cutele (înguste, cusute) care se fac ca garnituri la rochii, la bluze etc.; cercurel.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cerculeț | cerculețe |
| genitiv-dativ | cerculețului | cerculețelor |
| vocativ | cerculețule | cerculețelor |
| articulat | cerculețul | cerculețele |