cercul

Etimologie

Din cerc.

Definiții

1. forma de singular articulat pentru cerc.

Etimologie

Din latină circus (cu sensuri neologice după franceză cercle).

Definiții

1. figură geometrică plană formată din mulțimea tuturor punctelor egal depărtate de un punct fix; circumferință; suprafață limitată de această figură.
2. figură, desen, linie sau mișcare în formă de cerc.
3. linie în formă de arc.
4. (fig.) sferă, întindere, cuprins, limită (de cunoștințe, de atribuții, de ocupații etc.).
5. nume dat unor obiecte de lemn, de metal etc. în formă de linie circulară.
6. bandă subțire de metal sau de lemn care înconjură un butoi cu doage pentru strângerea și consolidarea acestora.
7. bandă subțire (de metal) cu care se consolidează un cufăr, un geamantan etc.
8. șină de fir fixată în jurul roților de lemn ale vehiculelor, pentru a consolida obezile și pentru a servi ca piesă de uzură la rulare.
9. obiect de lemn de formă circulară, pe care îl rulează copiii lovindu-l cu un bețișor.
10. (înv.) diademă.
11. disc gradat, întrebuințat la unele instrumente de măsură pentru calcularea unghiurilor.
12. grup de oameni legați între ei prin interese comune ori prin legături de rudenie sau de prietenie.
13. grup de oameni legați între ei prin preocupări, convingeri, idei etc. comune, de obicei cu scop științific, artistic sau instructiv-educativ.
14. lume; societate.

Exemple

• Cerc de busolă.

Declinare