← înapoi la căutare

cercuitorul

/ʧer.ku.iˈto.rul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din cercuitor.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru cercuitor.

cercuitor

/ʧer.ku.i'tor/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din a cercui + sufixul -tor.

Definiții

  1. persoană care face sau pune cercuri (la butoaie).

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcercuitorcercuitori
genitiv-dativcercuitoruluicercuitorilor
vocativcercuitorulecercuitorilor
articulatcercuitorulcercuitorii

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică