← înapoi la căutare

cercuit

/ʧer.ku'it/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din a cercui.

Definiții

  1. faptul de a cercui.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcercuitcercuite
genitiv-dativcercuituluicercuitelor
vocativcercuitulecercuitelor
articulatcercuitulcercuitele

cercui

/ʧer.ku'i/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din cerc + sufixul -ui.

Definiții

  1. (v.tranz.) a lega, a strânge cu cercuri un vas de doage, o roată de car etc.; a freta.
  2. (v.tranz.) (fig.) (de obicei în concurență cu încercui) a cuprinde ca într-un cerc; a înconjura.
  3. (v.tranz.) (fig.) a limita, a mărgini.
  4. (v.intranz.) a se așeza în formă de cerc.

Declinare

CazSingularPlural
verbcercueacercueau

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică