cercui

Etimologie

Din cerc + sufixul -ui.

Definiții

1. (v.tranz.) a lega, a strânge cu cercuri un vas de doage, o roată de car etc.; a freta.
2. (v.tranz.) (fig.) (de obicei în concurență cu încercui) a cuprinde ca într-un cerc; a înconjura.
3. (v.tranz.) (fig.) a limita, a mărgini.
4. (v.intranz.) a se așeza în formă de cerc.

Declinare