cercușor
/ʧer.ku'ʃor/Etimologie
Din cerc + sufixul -ușor.
Definiții
- cerculeț.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cercușor | cercușoare |
| genitiv-dativ | cercușorului | cercușoarelor |
| vocativ | cercușorule | cercușoarelor |
| articulat | cercușorul | cercușoarele |