cercetătorul
/ʧer.ʧe.təˈto.rul/Etimologie
Din cercetător.
Definiții
- forma de singular articulat pentru cercetător.
cercetător
/ʧer.ʧe.təˈtor/Definiții
- persoană care se ocupă cu cercetarea în domeniul științei sau al tehnicii; om de știință.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cercetător | cercetători |
| genitiv-dativ | cercetătorului | cercetătorilor |
| vocativ | cercetătorule | cercetătorilor |
| articulat | cercetătorul | cercetătorii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică