cercetător
/ʧer.ʧe.təˈtor/Etimologie
Din a cerceta + sufixul -ător.
Definiții
- care cercetează.
Din a cerceta + sufixul -ător.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cercetător | cercetători |
| genitiv-dativ | cercetătorului | cercetătorilor |
| vocativ | cercetătorule | cercetătorilor |
| articulat | cercetătorul | cercetătorii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică