cercarul
/ʧerˈka.rul/Etimologie
Din cercar.
Definiții
- forma de singular articulat pentru cercar.
cercar
/ʧer'kar/Etimologie
Din franceză cercaire.
Definiții
- larvă a gălbezii, care trăiește în apă și care devine adultă în organismul vitelor cornute, unde pătrunde o dată cu hrana.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cercar | cercari |
| genitiv-dativ | cercarului | cercarilor |
| vocativ | cercarule | cercarilor |
| articulat | cercarul | cercarii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică