cercar
/ʧer'kar/Etimologie
Din franceză cercaire.
Definiții
- larvă a gălbezii, care trăiește în apă și care devine adultă în organismul vitelor cornute, unde pătrunde o dată cu hrana.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cercar | cercari |
| genitiv-dativ | cercarului | cercarilor |
| vocativ | cercarule | cercarilor |
| articulat | cercarul | cercarii |