cercătură
/ʧer.kə'tu.rə/Etimologie
Din a cerca + sufixul -ătură.
Definiții
- (înv.) control exercitat de stăpânire asupra strângerii birurilor prin concesionari.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cercătură | cercături |
| genitiv-dativ | cercăturii | cercăturilor |
| vocativ | cercătură | cercăturilor |
| articulat | cercătura | cercăturile |