← înapoi la căutare

cercătorul

/ʧer.kəˈto.rul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din cercător.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru cercător.

cercător

/ʧer.kə'tor/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din a cerca + sufixul -ător.

Definiții

  1. (înv.) persoană care face o încercare, o probă, o experiență.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcercătorcercători
genitiv-dativcercătoruluicercătorilor
vocativcercătorulecercătorilor
articulatcercătorulcercătorii

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică