cercător
/ʧer.kə'tor/Etimologie
Din a cerca + sufixul -ător.
Definiții
- (înv.) persoană care face o încercare, o probă, o experiență.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cercător | cercători |
| genitiv-dativ | cercătorului | cercătorilor |
| vocativ | cercătorule | cercătorilor |
| articulat | cercătorul | cercătorii |