cerbicie
/ʧer.bi'ʧi.e/Etimologie
Din cerbice + sufixul -ie.
Definiții
- tenacitate, dârzenie; încăpățânare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cerbicie | — |
| genitiv-dativ | cerbiciei | — |
| vocativ | cerbicie | — |
| articulat | cerbicia | — |
Din cerbice + sufixul -ie.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cerbicie | — |
| genitiv-dativ | cerbiciei | — |
| vocativ | cerbicie | — |
| articulat | cerbicia | — |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică