cerber
/'ʧer.ber/Etimologie
Din franceză cerbère < latină cerberus.
Definiții
- (în mitologia greacă) animal fabulos imaginat ca un câine cu trei capete, care stătea la porțile infernului și păzea intrarea.
- (fig.) (livr.) paznic sever, exigent.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cerber | cerberi |
| genitiv-dativ | cerberului | cerberilor |
| vocativ | cerberule | cerberilor |
| articulat | cerberul | cerberii |