cepchen
/ʧep'ken/Etimologie
Din turcă çepken.
Definiții
- (înv.) haină boierească scurtă, cu mânecile despicate, care se purta pe umeri.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cepchen | cepchene |
| genitiv-dativ | cepchenului | cepchenelor |
| vocativ | cepchenule | cepchenelor |
| articulat | cepchenul | cepchenele |