← înapoi la căutare

cenzura

/ʧen.zuˈra/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din franceză censurer < latină cēnsor. Confer italiană censurare.

Definiții

  1. (v.tranz.) a aplica cenzura.
  2. (fig.) a exercita un control asupra moravurilor.

Declinare

CazSingularPlural
verbcenzuracenzurau

cenzură

/ʧenˈzu.rə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din latină censura, franceză censure.

Definiții

  1. control prealabil exercitat, în unele state, asupra conținutului publicațiilor, spectacolelor, emisiunilor de radioteleviziune și, în anumite condiții, asupra corespondenței și convorbirilor telefonice; organ care exercită acest control.
  2. demnitatea, funcția de cenzor în vechea Romă.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcenzurăcenzuri
genitiv-dativcenzuriicenzurilor
vocativcenzurăcenzurilor
articulatcenzuracenzurile

cenzuri

/ʧenˈzurʲ/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din cenzură.

Definiții

  1. forma de plural nearticulat pentru cenzură.

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică