cenzor
/'ʧen.zor/Etimologie
Din franceză censeur < latină censor.
Definiții
- (în roma antică) magistrat care avea misiunea de a face recensământul persoanelor și al averilor și de a supraveghea moravurile publice.
- (în unele state) persoană aleasă de adunarea generală a unei societăți comerciale pentru a face verificarea conturilor prezentate de administrator.
- persoană care verifică gestiunea unei întreprinderi, a unei bănci etc.
- persoană însărcinată să asigure secretele de stat; persoană însărcinată cu cenzura.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cenzor | cenzori |
| genitiv-dativ | cenzorului | cenzorilor |
| vocativ | cenzorule | cenzorilor |
| articulat | cenzorul | cenzorii |