cenușar
/ʧe.nu'ʃar/Etimologie
Din cenușă + sufixul -ar.
Definiții
- cutie de metal așezată sub grătarul locomotivei sau al unei sobe de încălzit, al unui cuptor etc. în care cade cenușa rezultată din ardere.
- atelier sau secție dintr-o fabrică de tăbăcărie în care se execută operațiile premergătoare tăbăcirii.
- bazin folosit în tăbăcărie, în care se pun pieile crude, cu o soluție de lapte de var, pentru a le curăța de păr.
- soluție de lapte de var proaspăt sau alcalin, folosită pentru depilarea pieilor crude și îndepărtarea epidermei.
- urnă în care se păstrează cenușa unei persoane incinerate; urnă cinerară.
- (înv. și ir.) scriitor de cancelarie, copist (prost).
- arbore ornamental originar din China, înalt, cu coroană ovală, cu frunze compuse și cu flori mici verzi-gălbui (Ailanthus altissima).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cenușar | cenușare |
| genitiv-dativ | cenușarului | cenușarelor |
| vocativ | cenușarule | cenușarelor |
| articulat | cenușarul | cenușarele |